Posted by Uneori ma simt atat de singura incat nici tu nu reusesti sa faci sa-mi dispara aceasta stare. Stii ca de foarte multe ori am pus aceasta stare in seama oboselii acumulate de la birou si de la treburile zilnice. Nu am reusit niciodata sa iti spun chiar tot ce simt. Poate ca n-am avut curaj suficient sau poate ca nu m-am simtit pregatita sa vorbesc cu tine despre toate acele lucruri care ma framanta.
Si chiar daca stiu ca tu esti aproape de mine si ca de fiecare data ma sustii in toate deciziile pe care le iau, uneori chiar ma simt distanta. Si nu spun ca este vina mea sau vina ta, ci pur si simplu sunt zile cand nu ma inteleg, cand nu reusesc sa-mi scot din minte anumite lucruri si fapte, si care la un moment dat dau navala peste mine. Nu vreau sa par o persoana nesuferita, dar uneori parca mi-e scarba si de umbra mea.
Si asa cum am mai spus tu nu ai nici o vina. Chiar voiam sa-ti multumesc pentru tot ceea ce ai reusit sa faci pentru mine si cu siguranta daca nu erai tu nu descopeream atatea lucruri frumoase pe care le realizez in prezent. Nu stiu de unde am capatat atatea stari depresive, dar uite ca acum nu mai pot scapa de ele.
Si spre deosebire de alte perioade ale mele furtunoase, aceasta parca nu se mai opreste. Nu imi place sa ma ascund, mai ales in prezenta lui, dar nici nu imi place sa-l vad atat de ingrijorat. Poate ca asta ma face sa merg mai departe si sa uit de toate acele lucruri care imi dau fiori. Ar fi fost ideal sa nu fiu nevoita sa am aceste stari depresive. Si chiar daca nu ti-am spus te iubesc enorm pentru fiecare secunda pe care mi-ai oferit-o.