Posted by In cateva cuvinte as putea spune ca esti adorabil cand transformi totul in zambete fara ca tu sa-ti dai seama de asta, insa ma enerveaza atat de mult faptul ca tot ce fac eu nu iti convine. Chiar nu stiu ce sa ma mai fac, parca tot timpul as fi in contradictoriu cu mine insami. Si toate astea se intampla din vina ta. Te-am intrebat ce putem face in aceasta privinta, iar tu nu mi-ai raspuns nimic.
Si culmea, de aceasta data eu nu sunt vinovata cu nimic – numai tu trebuie sa te hotarasti de ce vrei, dar tu nu dai semne de nimic, nici ca-ti place, nici ca nu-ti place. Dumnezeu stie ce gandesti tu si ce vrei sa faci, dar pe deoparte mi-as dori sa te inteleg si eu. Nu imi place sa stau si sa astept la nesfarsit – rabdarea nu este o calitate ce da semne sa-mi apartina. Nu inteleg cum m-ai vrajit, de fapt nici nu intentionez sa aflu.
M-am lasat vrajita de tine, iar acum nu stiu ce se intampla cu mine, iar asta pare sa ma sperie mult mai mult decat orice altceva. Si ca sa fie totul o nebunie am senzatia ca iti place sa ma tachinezi, ca iti place sa ma vezi cum rosesc si cum deseori nu am curaj sa te privesc in ochi. Sa fie asta un defect al tau sau o calitate?
Habar nu am, dar nu am de gand sa-ti fac pe plac, astfel ca imi voi lua ceva masuri de precautie fara sa ma simt stanjenita de tine in vreun fel. Habar nu ai ce vrei sau poate ca nu ai curaj suficient sa faci urmatorul pas, ceea ce pentru mine pare surprinzator – tu nu esti asa… Mereu ai acea atitudine de siguranta ce nu tradeaza nici macar cel mai mic fior de incertitudine…