iul. 9

Romanul face haz de necaz

Romanul face haz de necaz

Acum cativa ani am fost desemnata de colegi sa duc o coroana unuia dintre fratii unei colege, care tocmai murise. Nu mai conteaza ce si cum s-a intamplat dar ideea e ca eu am tras batul scurt si am fost desemnata sa ma duc. Nimic rau pana acum, sa zicem, dar stiti ca nu ghinion nu vine niciodata singur prin urmare cele ce s-au intamplat mai departe doar mie mi se puteau intampla desigur.

Ei bine colega noastra era din alt oras, asa ca a trebit sa ne ocupam, noi colegele nu doar de comanda la o firma de coroane fnerare dar si de livrarea ei la locul evenimentului, livrearea pentru care eu trasesem batul scurt. Si m-am dus, ca na, nu aveam cum sa o dau la intors sau sa nu ma duc. Problemele se intrezareau inca de dimineata cand la firma de servicii funerare nu gaseau comanda. S-au scuzat ca e o perioada mai aglomerata si dupa 30 de minute au gasit-o. Erau toate semnele ca o sa fie o zi „foarte buna” pentru mine, dar nu le-am luat in seama.

Asa ca in cele din urma am luat coroana, m-am suit in masina de la firma si am plecat mai departe la drum. Bineinteles ca am facut pana, noroc ca un binevoitor m-a ajutat sa pun (de fapt a pus-o el) roata de rezerva si astfel am putut sa-mi continui drumul.

Problema e ca noi nu stiam locatia exacta, stiam ca e undeva la tara, intr-un sat de pe langa Bucuresti dar nu stiam si adresa. Pana la urma cam cat de mare poate sa fie un sat si in plus stiti cum e la tara, toata lumea stie pe toata lumea, deci nu avea cum sa fie complicat de aflat locatia exacta a tristului eveniment. Asta in teorie, caci stiti practica ne omoara.

Asa ca intr-un final am ajuns si eu in sat, intreband din om in om daca stie despre imormantarea cu pricina. Bineinteles ca nu stia nimeni, sau cel putin nu primele 4 persoane pe care le-am intrebat, dupa care intr-un tarziu cineva m-a indrumat spre locatia care speram eu sa fie corecta. Si nu era, bineinteles, va aduceti aminte cand v-am spus de semnele de dimineata pe care le-am tot ignorat. Ei bine am ajuns la alta imormantare, noroc ca nu m-am grabit sa scot coroana din masina si am zis ca e bine sa ma documentez putin inainte, si bine am facut ca nu eram unde trebuia.

Doar ca oamenii au stiut sa ma indrume corect de data asta, si in cele din urma dupa numeroasele aventuri am ajuns unde trebuie, sau cum ar zice romanul, am ajuns cu bine la destinatie. De aici inainte seria mea de ghinioane parea sa se fi terminat, sau cel putin nu s-au mai intamplat lucruri demmne de mentionat aici.

Seara ajunsa acasa, moarta de oboseala stateam si ma gandeam la tot ce mi s-a intamplat. Si am inceput sa rad singura, gandindu-ma ca in alt context totusi e amuzant ce s-a intamplat si ca nu e chiar asa de rau cum a parut peste zi, am deschis o sticla de vin si am savurat-o zambind.

Lasa un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi facuta publica.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.