Posted by Am vaga sezatie ca te urmez fara sa ripostez in orice situatie, in orice loc si fara sa inteleg de ce, parca imi face placere sa fac acest lucru. Si chiar daca momentan tu nu esti aici stiu ca in curand vei fi. Dar cel mai mult si mai mult imi place sa imi amintesc toate conversatiile dintre noi si mai mult decat atat am observat cat de mult te-ai schimbat si tu in preajma mea. Nu-mi vine sa cred ca am facut un pas important amandoi, de fapt impreuna si sincera sa fiu sunt nerabdatoare sa-l facem pe urmatorul.
Ma uit cum ma cuprinde un dor de noi, de tot ceea ce se intampla intre noi si de tot ceea ce imi oferi in momentele noastre de libertate. Daca as putea nu ti-as mai da drumul sa pleci, dar stiu ca nici tie nu iti prea convine ce se intampla si ca esti nevoit sa pleci la jobul tau. N-as vrea sa-ti schimb parerea asupra jobului tau, ci din contra imi doresc foarte mult sa reusesti din ce in ce mai mult.
Poate ca asta a fost unul dintre lucrurile cu adevarat importante pe care le-am invatat din relatia noastra. Si poate ca daca nu as fi avut parte de o asemenea relatie – cum ii spui tu – eu nu intelegeam foarte multe lucruri despre asta si despre tot ceea ce este acum in jurul meu. Te-am intrebat de nu stiu cate ori ce iti convine la relatia noastra si ce nu.
Imi place sa stiu ce trebuie sa evit si ce trebuie sa fac pentru a nu fi in neconcordanta cu tine, dar stiu ca nici tie nu iti este prea usor sa stii ca eu sunt aici, iar tu esti acolo, departe de mine si de tentatiile ce-mi dau ocolul. Stiu ca nu-ti convine asta si mai stiu ca orice as spune acum ar fi impotriva mea pentru ca nu ti-as putea potoli dorul de mine.
Stiu asta foarte clar intrucat si tu ai recunoscut fara sa fortez eu prea mult lucrurile. Nu stiu ce se va intampla intre noi cum nu stiu nici daca voi avea puterea sa-ti spun ca nu-mi convine distanta asta atat de apasatoare. Nu mi-e teama ca nu esti aici, mi-e teama ca n-am sa rezist prea mult timp fara tine.