mart. 30

Ingrijorare mare

Ingrijorare mare

Nu stiu ce se intampla cu noi… pana mai ieri era totul perfect si dintr-o data totul s-a schimbat. Ma gandeam ca oricat as incerca eu sa ma schimb si sa fiu pe placul tau tot nu as putea. Am incercat sa devin mai maleabila si nu mai spun lucruri traznite si sa nu mai fac ceea ce pana mai ieri tu numeai o prostie. Cred ca tu te-ai cam plictisit de ceea ce eu ti-am propus si desi intotdeauna ai spus ca e totul bine acum am observat ca nu e asa.

Sunt curioasa oare cat timp aveai de gand sa mai pastrezi ascunse toate lucrurile astea care nu au functionat intre noi. N-am vrut sub nici o forma sa te jignesc asa cum spui tu. Numai ca tu ai uitat ca nu am avut parte de un trecut prea frumos si nu suport anumite lucruri pe care tu ai fi vrut sa le faci. Inca mai sper ca te vei gandi la toate acele lucruri pe care noi le-am discutat si de data asta te rog sa iei in calcul si faptul ca s-ar putea ca in aceasta vara sa fiu plecata. Nu vreau sa fug de tine si de relatia noastra, dar simt ca ma sufoc in acest ritm si ca nu mai pot face nimic bun pentru relatia asta.

E ca si cum m-as simti in plus intr-un anumit loc. Nu imi mai gasesc locul si te rog sa ma ajuti sa ma decid in privinta a ceea ce trebuie sa fac. Ti-am spus de la inceput ca nu vreau sa te pierd, iar asta pentru mine ramane litera de lege. Asadar anunta-ma te rog cand te hotarasti cu privire la relatia noastra. Offf si nu inteleg de ce imi este atat de greu si de ce nu pot merge mai departe fara sa ma gandesc la tine si fara sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat.