apr. 21

O etapa din schimbare

O etapa din schimbare

Mi s-a reprosat cu ceva timp in urma ca nu mai vreau sa fac nimic notabil si ca uit de unde am plecat. M-am mirat cand am auzit toate aceste lucruri, caci eu de obicei nu fac nimic din ceea ce nu-mi place si nici nu uit de unde am plecat. Doar ca uneori prefer sa fiu singura si sa nu dau socoteala nimanui. As putea spune ca sunt anumite zile cand am o stare in care as vrea mai mult sa ma izolez de lumea din jurul meu si cam atat.

Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca nu sunt interesata de ce crede lumea din jurul meu, ci mai degraba imi doresc sa ma mentin pe aceeasi linie, sa ajut cand cineva are nevoie de ajutorul meu si mai mult decat atat sa nu fiu nevoita sa renunt la anumite chestiuni importante pentru mine. Probabil ca inca ma mai urmaresc invataturile de acasa si poate ca in ultima vreme m-am tot conectat la toate mesajele si sfaturile bunicii. De altfel imi place sa tin cont de ele, chiar daca bunica nu mai este printre noi.

Ideea este ca am observat la timp cat de mult m-au ajutat sfaturile ei si m-am hotarat sa nu renunt la ele, cel putin asa o simt mult mai aproape de mine. Nu imi place sa ma plang de lipsurile mele, ci mai degraba imi place sa le descopar pentru a le umple cu altceva care sa ma faca sa nu-mi pierd echilibrul.

Nu pot spune ca sunt o persoana egoista, caci prin persoana egoista eu inteleg o persoana care nu este interesata de ce se intampla in jurul ei, ci doar ce se intampla cu propriile interese, iar eu nu sunt asa. Cel putin din cate stiu eu ori de cate ori pot sa ajut o fac fara sa ma interesez de beneficii.

Pe de alta parte stiu ca in trecutul apropiat dadeam crezare tuturor lucrurilor si vorbelor din jurul meu, mai ales daca ma priveau in mod clar. Dar acum nu. Toate aceste lucruri s-au schimbat sau cel putin eu m-am schimbat pentru ca toate vorbele urate nu mai au nici un efect asupra mea. Poate ca am devenit mult mai imuna in astfel de situatii.