Posted by Mi-am zis ca nu are rost sa te mai amarasc cu toate prostiile mele. Desi stiam de la inceput ca in cele mai multe momente nu am ezitat sa ne tachinam am sperat intotdeuna ca poate vei ceda si tu si voi ceda si eu. Dar, nu! Tu nu ai vrut sa faci absolut nimic si ori de cate ori eu imi doream ceva ma trezeam ca vorbesc de una singura si ca orice as fi facut nimic nu era pe placul tau.
Poate ca cea mai mare parte din vina a fost aceea sa iti ascund mereu lucrurile care ma deranjau si pe care tu nu le observai niciodata. Nu stiu daca tu ma intelegi acum ce iti spun, dar eu una abia astept sa-mi pun lucrurile in ordine si, da, abia astept sa stam de vorba. Sa stam de vorba doar tu si eu despre tot ce nu ne place, despre defectele noastre si despre ceea ce am putea schimba in comportamentele noastre.
Stiu nu te-ai gandit niciodata ca am putea macar incerca sa fim mai buni unul cu celalalt. Pe de alta parte nici eu nu am facut prea multi pasi in acest sens, desi acum recunosc faptul ca mi-am dorit de foarte multe ori sa iti spun foarte multe lucruri. Ce m-a oprit? M-a oprit poate teama ca intr-o zi nu ma vei mai intelege si vei pleca de langa mine. Da! Asta a fost, este si va ramane cea mai mare teama a mea fara doar si poate.
Ti-am mai spus nu toate lucrurile sunt ceea ce sunt. Aparent te-ai inselat de atatea ori si nu ai incercat sa intelegi problemele in profunzime. Si crede-ma orice as fi incercat sa fac sau sa-ti spun raspunsul tau ar fi fost acelasi – nu am timp acum, vorbim mai tarziu.
Te rog, ca macar acum cand ne vedem sa ne facem timp sa ne vorbim. Pana la urma asta este cel mai important la o relatie – daca nu vom reusi sa comunicam relatia noastra se va sfarsi, iar eu una nu imi doresc asta. Sau tu poate asta vrei?