Cred ca in sfarsit am inteles cat de important ai devenit in ultima perioada pentru mine. Probabil ca si tu simti la fel, numai ca tu nu prea intelegi cum stau lucrurile. Am asteptat atat de mult momentul in care, in sfarsit, ne vedem, incat am uitat de toate lucrurile urate pe care mi le-ai spus candva. La un moment dat am crezut ca tu chiar nu vrei sa ma intelegi, apoi am inteles ca de fapt eu sunt vinovata pentru ca inca nu am reusit sa-ti spun tot ce simt pe intelesul tau.
Poate ca pana acum nu am avut curaj sa-ti spun toate astea, poate ca nici acum nu gasesc acele cuvinte potrivite si sincer habar nu stiu unde sa ma indrept si ce ar trebui sa mai fac pentru a fi cat mai aproape de tine. Pana acum am crezut ca distanta fizica dintre noi este de vina, dar nu.
Vina se imparte de asemenea la doi, nu numai la o singura persoana. Si da, cea mai mare vina a mea a fost aceea ca am acceptat tot ce tu mi-ai spus, toate acele cuvinte de ocara, toate acele cuvinte grele. Am asteptat, de fapt, inca mai astept sa-mi spui ce te-a facut sa-mi adresezi toate acele cuvinte grele, care m-au facut sa sufar. Si sa stii ca daca nu plang in fata ta, asta nu inseamna ca sunt fericita, ci doar incerc sa mimez acea fericire pe care si-ar dori-o toata lumea.
Cred ca ai aflat si tu ca nu imi place sa ma plang, nu imi place sa spun ce ma deranjeaza, dar cand vad ca tu depasesti orice limita nu mai pot avea rabdare, nu mai pot fi eu, nu mai pot merge mai departe. Si poate stii ca ceea ce va urma tine doar de tine, de capacitatea ta de a te adapta la relatia noastra si la iubirea pe care tu imi spui mereu ca mi-o porti.