Posted by Vã ȋntrebaţi cum e? Gândiţi-vã cum e reversul, iubirea online şi veţi ȋnţelege. Online e cu caţelusi şi inimioare, flori şi etc., cu te ubesc pisi, pui, baby, iubi şi gata cã deja vã dau idei. N-am nimic cu cei ce fac asta când partenerul e indisponibil momentan 🙂 deşi sã-ţi pui sentimentele sã le vadã tot fb-ul mi se pare…forţat. sau fals. Sau de parcã ai avea devoie de credibilitate, ca vorba aia, dacã nu e pe fb, nu e pe bune 🙂
Dar eu sunt de modã veche. Prefer iubirea ȋn offline. Aia maturã, ȋntreagã, ȋn care poţi sã te ţii mãcar de mânã sau sã adormi ȋn braţele partenerului. Aia ȋn care el face cafeaua, ea pune pâinea la prãjit şi ambii uitã de ele pentru cã s-au „lovit” unul de altul şi vreo 5min au uitat cã mai existã şi altceva pe lume.
Existã ȋn scenariul ãsta şi pãrţi mai puţin idilice. Momente de tensiune, de ceartã şi nervi. Momente pe care le poţi sfârşi cu o ȋmbrãţişare, chiar dacã ȋncã sunteţi supãraţi.
Şi nu-mi pot imagina cum am putea face asta online. Ȋi laşi mesaj cu nişte caţeluşi care se ȋmbrãţişeazã şi speri sã-l vadã cât mai curând şi sã i se ȋnmoaie inima? Sã-i aminteascã o pozã cât de mult te iubeşte?
Nu neg veridicitatea sentimentelor, n-am trãit, nu-mi permit sã spun cã nu existã, ȋnsã mi se pare cã e ca şi cand te ȋmbeţi cu apã rece. E un surogat ce nu ţine de cald noaptea.
Dacã existã iubire, existã şi o metodã de a te vedea, de a concretiza cumva fluturaşii din stomac şi inimioarele de pe fb, de a ȋmplini şi completa toate acestea cu o ȋmbrãţişare, mãcar.
Pãrerea mea 🙂
P.S. Copii ȋi scoateţi la imprimantã, sau cum? 😀