apr. 4

Uneori si tacerea poate fi un raspuns

Uneori si tacerea poate fi un raspuns

Desi nu te cunosc de foarte mult timp stiu foarte bine cum gandesti si care va fi raspunsul tau la anumite intrebari pe care mi le-am pus in legatura cu noi. Nu stiu de ce tu preferi sa nu spui nimic de atata timp. Poate ca nu iti mai place sa comunicam au poate ca nu mai suntem in stare sa mai comunicam ca doi oameni maturi. Nu te-am intrebat niciodata de ce ai ales acest lucru si nici nu te-am pus in situatii dificile de a alege intre mine si jobul tau. Cu toate ca puteam sa fac acest lucru de foarte multe ori ami inteles ca asta nu este bine.

Si mai mult decat atat nici nu am vrut sa te deranjez. Am stiut de la inceput ca munca ta e mult mai importanta decat orice altceva si am mai stiut ca imi va fi foarte greu sa tin pasul cu tine. As fi preferat sa-mi spui inca de la inceput tot ce se intampla, fara sa mai fim nevoiti sa mai trecem prin astfel de stari. Nici nu vreau sa ma gandesc cat de greu va fi de acum incolo… cel putin pentru mine, caci tu nu ai de gand sa dai nici un semn.

Mi-am dat seama ca oricat de mult as incerca eu sa te aduc inapoi mare lucru nu prea pot face. Ai ascuns atatea lucruri si cu toate astea sunt sigura ca te-as putea ierta. Dar de acum toate aceste lucruri nu mai tin de mine, ci mai degraba de ceea ce se poate intampla intre noi. Sincer nu stiu cum vom trece de acest mic impas (cum il numesti tu), deoarece inca tu nu vrei sa spui nimic.

Dar sa stii ca am invatat cu ceva timp in urma ca si tacerea poate fi un raspuns. Ma intreb oare cum ai vrea sa inteleg unde am gresit, daca tu nu vrei sa vorbesti cu mine.Poate ca mi-ar fi fost mult mai usor daca intre noi chiar ar fi existat comunicare, dar din pacate asta este una dintre cele mai grave erori ale noastre. Oare cand vei avea de gand sa vorbesti?