Posted by Imi amintesc de cele mai frumoase momente pe care le-am avut noi doi. Ma intrebam cand o sa mai putem sa mai stam impreuna si sa avem si noi clipe linistite. Munca asta a ajuns sa ne desparta si sa ne tina departe unul de celalalt chiar daca nu ne dorim asta. Ar fi fost foarte frumos, daca ai fi ajuns si tu la masa. Sa luam pranzul impreuna, sa-mi spui cum ti-a mers de dimineata si mai apoi sa ne stabilim programul pentru seara. Imi lipsesc zilele alea cand ne programam toate treburile si cand ne bucuram de timpul nostru liber.
Dar acum habar nu am de ce trebuie sa renuntam la ceea ce ne place in detrimentul muncii, poate ca asa a fost sa fie sau poate ca dincolo de toate aceste greutati si provocari ne asteapta ceva mult mai frumos. Nu stiu ce se va mai intampla pe viitor, dar stiu sigur ca uneori am nevoie de linistea pe care am simtit-o candva. Pe de alta parte ma gandesc ca poate ar fi mult mai frumos daca ne-am rezerva mult mai mult timp pentru noi doi, decat pentru munca noastra. Si spre deosebire de alti ani, anul acesta ne-am focalizat pe mult mai multe lucruri legate de munca noastra si mai putin pe noi.
Dar stim foarte bine amandoi ca toate aceste treburi vor trece mai devreme sau mai tarziu si important este ca noi sa fim tot cei dinainte, cei care eram ieri si cei care suntem astazi. Pana la urma nu e chiar atat de rau ca ne-am programat anul asta munca, poate cine stie anul viitor o sa avem si mai mult timp pentru noi. Sincera sa fiu ma gandeam ca ar trebui sa-ti ofer mai multa atentie, chiar daca timpul este foarte incarcat si scurt. Am invatat de la tine cele mai frumoase trucuri de a pacali timpul si de a face ceea ce-mi doresc. Si pana la urma nu-i chiar atat de rau ca nu putem fi fizic impreuna, caci stii foarte bine ca te pastrez in inima mea.