Cum am ucis femeia

Posted by

Femeia, ca reprezentantã a sexului frumos, a trecut de-a lungul veacurilor prin modificãri psihice şi fizice ale percepţiei despre ea ȋnsãşi.

Societatea a impus anumite canoane ale frumuseţii, pe care femeia ar fi trebuit sã le respecte pentru a fi femeie, frumoasã.

Şi totuşi nu toate femeile sunt la fel. Dacã astãzi ne putem schimba culoarea, forma şi lungimea pãrului, nu ȋnseamnã cã aşa trebuie sã facem, sau sã extindem aceste modificãri şi la trupul nostru. Deşi „la modã” sunt mãrimile 90/60/90, nu toate femeile pot aspira la aşa ceva. Şi nici n-ar trebui. Suntem diferite şi de aici vine frumuseţea, din diversitate.

Ȋnsã nu despre canoanele frumuseţii vreau sã vorbim astãzi, deşi sunt strâns legate de subiect, ci despre influenţele lor ȋn psihicul femeii.

Imagineazã-ţi cã eşti o femeie normalã, nici frumoasã nici urâtã, nici grasã, dar nici slabã. O femeie de ȋnãlţime şi inteligenţã medie. O femeie care vede zilnic reclame cu modele superbe, cu creme ȋmpotriva ridurilor, soluţii drastice pentru slãbit. Şi care, mai devreme sau mai târziu, indiferent de câtã ȋncredere ȋn sine are, se va uita ȋn oglindã şi va ȋncepe sã compare.

Model versus realitate.

Şi va ieşi ȋn pierdere. Va crede cã trebuie sã scape de riduri, sã dea jos vreo câteva kilograme, sã foloseascã şi ea machiajul, deşi pânã atunci se simţea foarte bine naturalã. Ȋşi va vopsi pãrul, unghiile, ȋşi va schimba culoarea pielii, a ochilor.

Se va transforma.

Şi, ȋntr-o zi, se va uita ȋn oglindã, ȋnainte sã iasã pe uşã, şi va realiza ceva: nu mai este ea. Nu se va mai recunoaşte ȋn imaginea din oglindã. Va vedea doar o mascã pusã pentru a fi acceptatã de societate, pentru a fi consideratã frumoasã.

Dar nu va mai fi ea.

Şi-a pierdut identitatea şi originalitatea, s-a pierdut pe ea ȋnsãşi. Şi de aici ȋnainte va exista mereu un conflict neştiut, interior. Ȋn care femeia originalã, naturalã va lupta cu tendinţele sociale, cu machiajul ȋn exces, cu kilogramele ȋn plus. Va lupta sã se vadã frumoasã, ȋn ciuda reclamelor care ȋi spun cã nu este.

Dacã e deşteaptã, va reveni la natural, va limita influenţele sociale şi va ȋncerca sã pãstreze echilibrul ȋntre natural şi artificial. Va fi ȋngrijitã şi frumoasã fãrã a se pierde pe ea ȋnsãşi sub straturi de machiaj. Şi nu va mai cãuta aprobarea ȋn ochii celorlalţi, ci ȋn propria reflexie din oglindã.

Deşi consideratã a fi sexul slab, femeia trebuie sã fie puternicã. Ȋn primul rând pentru a putea fi ea.

Dar câte femei sunt aşa?

One comment

  1. Mie mi se pare incredibil cum machiajul iti poate schimba viata. Am observat ca este ca un drog pentru femei. Cu cat se machiaza mai mult, cu atat mai mult vor pierde timp in fata oglinzii. Din ce in ce mai mult timp. Eu unul prefer femeia nemachiata, chiar daca este mai urata decat cea machiata (desi nu este o regula sa fie mai urata fara machiaj). Macar atunci cand vorbesc cu o femeie nemachiata, stiu ca nu privesc la o masca menita sa infrumuseteze. Desi la cate tipuri de machiaje si spoieli am vazut pe fețele fetelor, mi se pare ca machiajul chiar urateste, daca nu este aplicat intr-un mod corect.

Comments are closed.