Radiografia unei iubiri

Posted by

Orice relaţie trece prin câteva etape normale şi, cumva, obligatorii.

Prima etapã e descoperirea, e primãvara inimii, când totul e nou şi atrãgãtor, când sufletul ȋţi cântã poemul iubirii, al perfecţiunii ȋnceputurilor. Atunci visezi cel mai mult, construieşti ȋn minte scenarii fericite, cânţi şi dansezi pe ritmuri divine. Şi nu asculţi de nimeni. De multe ori mergi pe stradã, sau oriunde, cu un zâmbet larg. Şi nu ȋţi pasã de cei ce se uitã miraţi la tine. Pentru cã fericirea nu stã cuminte ȋnauntru. Fericirea se trãieşte şi se simte prin fiecare por al fiinţei tale, se revarsã cu fiecare zâmbet, fiecare notã fredonatã. Etapa asta e cea care dã dependenţã, cea care ne face sã vrem sa ne ȋndrãgostim chiar şi dupã mai multe eşecuri.

A doua etapã este cea a conştientizãrii. Acum ȋncepi sã-ţi cunoşti partenerul, sã observi şi lucrurile neplãcute, nepotrivirile, diferenţele de opinie. Acum ȋncercaţi sã vã puneţi pe aceeaşi notã, sau mãcar pe acelaşi interval. Petreceţi mai mult timp ȋmpreunã, creşte gradul de intimitate iar discuţiile ajung şi ȋn sfera serioasã. De la tu şi eu ajungeţi la noi şi noi se extinde la familia fiecãruia, la vise şi speranţe, trecut şi viitor. Unii ȋncearcã sã se impunã, sã domine sau sã schimbe partenerul…greşit. Lasã-l aşa cum e. Dacã nu-ţi place şi nu poţi accepta, mergi mai departe, oamenii nu se schimbã aşa uşor.

Şi multe relaţii aici se opresc. Când fluturii din stomac şi notele din suflet se sting. Când visele se prãbuşesc cu zgomot, cãci ai visat prea mult, prea departe şi ai vãzut prea puţin ce era ȋn faţa ta. Şi, atunci când ȋncetezi sã te mai minţi, adevãrul e prea departe de realitate sã ȋl poţi accepta şi renunţi. Sfârşit de drum.

Puţini au curajul de a merge mai departe, de a trece peste dezamãgire, de a accepta cã celãlalt nu este perfect, cã e om ca şi tine. Conştientizeazã-ţi propriile imperfecţiuni, aminteşte-ţi cã şi tu, la rândul tãu, ai defecte şi conflicte interioare, cã azi poţi fi yin şi mâine yang, cã nu e totul perfect nici la tine ȋn suflet şi ȋn viaţã. Şi dã-i o şansã realã. Ȋncearcã sã cunoşti persoana din faţa ta cu adevãrat, fãrã aşteptãri, fãrã idei preconcepute, fãrã superioritate. Sunteţi egali şi construiţi ȋmpreunã, umãr la umãr, o relaţie, un viitor.

Dacã aţi trecut de etapa a doua şi ȋncã mai vreţi sã fiţi ȋmpreunã, ȋnseamnã ȋn primul rând cã sunteţi suficient de maturi ȋncât sã nu vã opriţi la primul hop. Ȋn al doilea rând, vã cunoaşteţi propria personalitate, cu defecte şi calitãţi şi aţi avut rãbdarea şi curiozitatea de a le afla şi pe cele ale partenerului. Felicitãri. Acum puteţi spune cã aveţi o relaţie, dupã ce aţi trecut de prima ceartã cu succes, dupã ce aţi fãcut un compromis, dupã momentul ȋn care l-aţi pus pe „noi” pe primul plan, ȋn loc de „eu”.

Acum ȋncepe etapa a treia, consolidarea. E cea mai lungã etapã, de multe ori cea mai grea. De multe ori acum apar problemele reale, te ȋmpiedici de rutinã, te oboseşte aşteptarea concretizãrii relaţiei. Cauţi garanţii, siguranţã şi promisiuni. Opreşte-te. Eşti ȋntr-o etapã frumoasã, nu ȋntr-un punct mort. E perioada ȋn care vã daţi seama ce vreţi de la viaţã, ȋmpreunã, şi faceţi paşi ȋn direcţia doritã. E momentul ȋn care ȋncepeţi sã construiţi fundaţia unei relaţii trainice. Nu lãsaţi aşteptãrile celorlalţi sau ale voastre sã vã punã piedicã, sã vã dicteze direcţia. Nicio relaţie nu seamãnã cu alta, aşa cum oamenii nu sunt la fel. Ai rãbdare, spune ce te deranjeazã, comunicã tot. Pune sinceritatea pe primul loc şi vei caştiga o relaţie puternicã. Iartã greşelile celuilalt şi vor fi iertate şi ale tale, cãci nimeni nu e perfect. Da, şi tu ai greşit. Şi vei mai greşi. Nu suntem perfecţi, ȋnsã darul cel mai mare este iertarea. Ȋnvaţã din greşeli şi mai pune o cãrãmidã la temelia relaţiei tale.

Ȋn ultima etapã nici nu vei şti când ai intrat. Totul vine de la sine, e normal sã fie aşa. Sunteţi un cuplu unit şi fericit ȋn formula asta. Nu mai lucraţi pentru ce vreau eu sau ce vrei tu, ci pentru ce ne dorim NOI. Şi da, continuaţi sã lucraţi ȋn doi pentru relaţia voastrã. Munca nu se opreşte niciodatã, numai cã nu mai e muncã, e plãcerea de a-l şti pe celãlalt mulţumit, e satisfacţia unui zâmbet smuls dupã o zi grea, cãldura şi liniştea sufletului când adormiţi ȋmbrãţişaţi, bucuria de a vã trezi ȋmpreunã. Iar lucrurile astea nu mai necesitã efort, vin de la sine, sunt parte din ceea ce sunteţi.

O relaţie reuşitã nu e o ȋntâmplare.

Un cuplu fericit nu e numai chimie.

O familie nu e doar o hârtie.

Şi un cãmin nu e doar o casã, e ACASÃ, ALÃTURI DE PERSOANA POTRIVITÃ, ALEASÃ DE TINE.