Posted by Zilele trecute am avut de rezolvat o problemuta care nu a tinut tocmai de mine, ci mai mult de medicul veterinar. Cum sunt o persoana careia ii plac foarte mult animalutele din jurul casei, intotdeauna mi-am dorit ce-i mai bun pentru ei. Si nu spun asta doar pentru ca imi place ca de fiecare data cand ajung acasa, dupa o zi obositoare la birou sa ma joc cu ei, ci pur si simplu imi place foarte mult sa-i vad plini de energie si asa zapaciti cum sunt ei.
Nu pot spune ca am facut eforturi imense pentru intretinerea lor, dar pot spune ca le-am oferit toata atentia si dragostea de care au nevoie. Bineinteles ca asta voi face in continuare, deoarece imi place sa ma plimb cu ai mei catelusi pe la padure, imi place sa-mi hranesc motanul seara tarziu cand ajung acasa si lista poate continua mult si bine, pentru ca nimeni nu ramane nebagat in seama cand ajung acasa, indiferent cat de obosita, plictisita sau furioasa sunt.
Si cateodata recunosc faptul ca timpul petrecut in compania lor ma relaxeaza si imi reda din energie, dar sunt si momente cand nu prea am chef de nimic si atunci incerc sa ma mobilizez atat de mult cat pot eu. Spre deosebire de ceilalti membrii ai familiei mele, mereu mi-am facut mai multe griji pentru animale decat pentru mine, drept dovada ca motanul meu este cel mai rasfatat, si ca prefer sa-i cumpar lui cine stie ce tampenie in loc sa-mi cumpar ceva pentru mine.
Asa cum imi tot repeta mama si cu fratele meu as fi in stare sa hranesc mai mult animalutele, decat sa am grija si sa ma hranesc pe mine. Dar ce sa fac daca asta imi place sa fac? Cum as putea oare sa nu bag in seama toate vietatile astea care-mi fac zilele mult mai frumoase si mult mai pline. Cam la asta se reduce dragostea mea pentru animale si nu pot spune ca fac lucrul acesta din obligatie, ci din pura placere si admiratie pentru vietatile care abia asteapta sa ma vada in fiecare moment.
Probabil ca pasiunea mea pentru ele s-a transformat mai mult intr-o obsesie altfel nu stiu cum de reusesc sa le mentin pe ele pe primul plan, iar de mine sa uit sa am grija. Mai sunt zile in care ma gandesc cu teama ce s-ar intampla daca as fi nevoita sa plec din nou departe de animalele mele de companie. Stiu ca nu le pot lua cu toate cu mine, de fapt nici motanul nu as putea sa-l iau cu mine si cu toate astea prefer sa trec repede peste, caci ma intristez numai cand ma apuca astfel de ganduri si nu as vrea sa imi stric ziua asa devreme.
Cat despre ifosele mele legate de cainii, motanul si iepurii mei, ai mei parinti s-au obisnuit si de cele mai multe ori evita sa mai intre in polemici cu mine, cu atat mai mult in acele momente ale mele de stres maxim cand nu suport ca cineva sa se ia de animalele mele. Cum spuneam la inceputul articolului zilele trecute am intampinat o problema pe care nu as fi rezolvat-o daca nu apelam la o clinica pentru animalute. Cainele meu lup este putin mai nazdravan si mereu face cate o prostie. Numai ca de aceasta data nu am mai putut repara ghivecele cu flori daramate sau sa readuc la viata florile rupte de el din gradinita de flori, deoarece nu a mai fost vorba despre flori, ci despre accidentarea lui la o labuta.
Nu stiu cum a facut sau ce a facut mai exact, eu doar l-am vazut cum schiopata si cum aveam momente cand urla de ti se ridica parul pe tine. De fapt cred ca asta m-a facut sa fiu mult mai atenta la comportamentul cainelui si am descoperit ca avea ceva intr-una din labe. Cum nu prea reusesc sa il tin ca sa pot sa-l ajut – asta pentru ca este destul de mare, de gras si de puternic, iar eu sunt pe jumatatea lui. Si nu exagerez cand spun asta, deoarece atunci cand se ridica in doua labe este mai inalt ca mine.
Si cum nimeni nu a indraznit sa se apropie de el si sa-i scoata din laba tepul pe care il avea a trebuit sa gasesc cu totul si cu totul o alta metoda. Mai intai am incercat sa-l prind, dar nu a mers pentru ca este mult prea rapid fata de mine. Apoi mi-a venit stralucita idee sa-l adorm si sa-l duc undeva unde sa-i scoata porcaria aia de tapca din picior. Si cum nu mai avea stare in loc sa fie cumintel si-a fortat labuta astfel ca tapca respectiva nu se mai observa, ci doar darele de sange pe care le lasa in urma.
Asa i-am pus somnifer in mancare si am cautat pe internet un loc unde sa-l duc si sa-l opereze pentru a-i scoate din laba tapca. Nu stiam ce pot sa fac mai mult pentru el, mai ales ca nu aveam cum sa-i scot eu tapca respectiva, dar de fiecare data cand il vedeam asa aveam senzatia ca ma doare pe mine piciorul si ca nu pot merge. Cred ca asta se intampla si pentru ca imi iubesc foarte mult animalutele, iar de fiecare data cand ele patesc ceva si eu ma simt rau si am o stare proasta, pe care sa fiu sincera nu prea o inteleg.
Pana la urma cainele a adormit, iar eu am gasit pe www.fanvet.ro locul perfect unde l-am putut opera. Nu spun ce emotii am avut pana l-am vazut din nou intreg si pe picioarele lui. Plus ca ma gandeam ca se poate infecta, mai ales ca avea tendinta sa isi linga mereu rana, chiar daca era bandajata.
Sper ca toata suferinta asta sa-l fi potolit si pe el un pic si sa devina putin mai calm. Dar la cum il stiu eu un zapacit de caine nu cred ca patania asta i-a fost de folos. Aaa, da si mai e si partea ca el e doar un caine, dar eu cred ca e ceva mai mult… cel putin pentru mine.
One comment
Comments are closed.